Metalele subțiri și cele groase răspund foarte diferit la căldură, iar acest lucru schimbă complet modul în care un aparat de sudură MIG MAG trebuie setat și folosit. De aici apar diferențe importante între echipamentele potrivite pentru table de 0,8-2 mm și cele care lucrează eficient cu profile de 6–10 mm sau chiar mai mult.
Intensitatea curentului, viteza de avans a sârmei, tipul de gaz și stabilitatea arcului influențează direct calitatea cordonului, nivelul de penetrare și riscul de deformare a materialului. Cine lucrează des cu metal subțire știe cât de ușor se arde marginile piesei dacă aparatul nu are control fin sau dacă impulsul nu este suficient de stabil.
În schimb, la metalul gros, problema apare în sens invers: penetrarea insuficientă și necesitatea unui aport de căldură mai mare pentru a crea o îmbinare rezistentă. Aparate de sudură MIG MAG moderne includ funcții de micro-reglaj, sinergie și moduri speciale dedicate materialelor subțiri, dar și surse de curent puternice care pot menține un arc stabil chiar și la grosimi mari.
Diferențele nu sunt doar de putere, ci și de ergonomie, flexibilitate și modul în care sudorul controlează transferul de material.
Diferențe de putere, control și stabilitate a arcului
Prima diferență importantă între aparatele MIG MAG pentru metale subțiri și cele potrivite pentru grosimi mari ține de putere. Modelele dedicate tablelor subțiri funcționează foarte bine în zona de 30-120 A, unde controlul fin al curentului este important. Un amperaj prea mare poate topi instant materialul, iar un aparat fără reglaje precise îngreunează lucrul.
Pentru metalele groase, aparatele MIG MAG au nevoie de 160-250 A sau chiar mai mult. Stabilitatea arcului la intensități mari contează enorm, altfel cordonul devine superficial, iar piesele nu se unesc corect.
Diferențele devin vizibile în:
- modul de reglare fină a amperajului
- posibilitatea de a lucra în puls sau dublu puls pentru materiale subțiri
- capacitatea de a menține un arc stabil la amperaj ridicat
- puterea reală a sursei și ciclul de funcționare
La metalul subțire, aparatele cu sinergie sunt foarte apreciate. Acestea ajustează automat sârma, tensiunea și curentul, reducând riscul de perforare.
La metalul gros, utilizatorii preferă aparate robuste, cu transformator sau invertor puternic, care pot suda multe ore fără întrerupere. Contează și tipul de sârmă: pentru grosimi mari se folosește sârmă de diametru mai mare, uneori cu pulbere, pentru o penetrare superioară.
Diferențe în tehnică, gaz și tipul de transfer
Sudura MIG MAG pentru metale subțiri pune accent pe un transfer cât mai rece și mai controlat. De aceea se folosesc moduri de transfer în scurtcircuit, cu arc scurt și temperatură redusă. Acest mod generează mai puține stropiri și permite sudarea tablelor auto sau a elementelor subțiri de construcții fără deformări.
La materialele groase, lucrurile se schimbă. Este nevoie de transfer prin spray arc sau transfer globular, care generează mai multă căldură și oferă o penetrare adâncă.
Și gazele utilizate diferă:
- Metale subțiri: amestecuri bogate în argon, uneori cu dioxid de carbon redus (ex. 92% Ar + 8% CO₂) pentru un arc mai moale.
- Metale groase: amestecuri cu mai mult CO₂, care cresc energia arcului și penetrarea.
La table subțiri, chiar și gazele cu heliu în anumite proporții pot stabiliza arcul. La grosimi mari, CO₂-ul rămâne preferat pentru eficiență și cost.
Controlul băii de metal este diferit între cele două categorii. La metalul subțire trebuie evitată topirea marginii, iar tehnica include mișcări scurte, continue, cu pauze reduse. La gros, sudorul poate lucra mai lent, cu băi de metal mai mari, fără riscul de perforare.
Alegerea corectă a aparatului MIG MAG depinde de grosimea materialului, dar și de tipul lucrărilor pe care le faci frecvent. Dacă lucrezi preponderent cu metal subțire, ai nevoie de un aparat cu reglaje fine, funcții de puls și un arc cât mai stabil la amperaj mic.
Pentru metalele groase, puterea, ciclul de funcționare și compatibilitatea cu sârmă groasă și amestecuri cu CO₂ sunt importante pentru rezultate rezistente.
