Infecția cu virusul monkeypox transmis sexual a devenit în ultimii ani o problemă de sănătate tot mai discutată. Deși inițial era asociată cu transmiterea prin contact apropiat sau secreții respiratorii, numeroase studii recente au confirmat că virusul poate fi răspândit și pe cale sexuală. Această realitate a schimbat modul în care medicii, dar și populația generală, privesc riscul de infectare.
Monkeypox este o boală virală asemănătoare variolei, dar în general mai puțin severă. Totuși, cazurile apărute în contextul contactelor sexuale au demonstrat că simptomele pot varia și că există forme complicate, mai ales la persoanele cu imunitate scăzută.
Printre semnele specifice se numără erupțiile cutanate dureroase, leziunile genitale, febra și ganglionii inflamați. Aceste manifestări pot fi confundate ușor cu alte boli cu transmitere sexuală, ceea ce face diagnosticarea mai dificilă.
Cauzele răspândirii rapide sunt legate de contactul intim, de lipsa protecției și de necunoașterea simptomelor timpurii. Prevenția și educația sexuală sunt esențiale pentru a limita riscurile. În plus, diagnosticarea corectă și accesul la tratament pot face diferența între o formă ușoară și una complicată.
Ce este infecția cu virusul monkeypox transmis sexual?
Infecția cu virusul monkeypox este cauzată de un orthopoxvirus, înrudit cu virusul variolei. Se transmite prin contact apropiat, fluide corporale și, mai recent confirmat, prin contacte sexuale. Cazurile din Europa și SUA au arătat clar că leziunile genitale și anale sunt frecvente, ceea ce indică transmiterea pe cale sexuală.
Există două tulpini principale ale virusului:
- Clada din Africa Centrală (Congo Basin): mai agresivă, cu o rată de mortalitate mai mare.
- Clada din Africa de Vest: de obicei cu forme mai ușoare, dar responsabilă pentru focarele recente din Europa.
Boala are o perioadă de incubație între 5 și 21 de zile. Primele simptome sunt asemănătoare unei gripe, urmate de apariția erupțiilor cutanate. În cazul transmiterii sexuale, primele leziuni apar frecvent la nivelul organelor genitale sau în zona perianală.
Caracteristici cheie ale infecției transmisă sexual:
- Leziuni genitale sau anale dureroase.
- Posibilă confuzie cu herpesul genital sau sifilisul.
- Transmitere mai frecventă între parteneri multipli sau fără protecție.
Simptomele specifice și semnele care anunță infecția
Simptomele infecției cu virusul monkeypox transmis sexual nu apar brusc, ci evoluează treptat. Mulți pacienți confundă primele semne cu o simplă viroză.
Etapele tipice ale bolii:
- Simptome inițiale: febră, frisoane, dureri musculare, dureri de cap, oboseală intensă.
- Ganglioni inflamați: spre deosebire de alte infecții similare, monkeypox determină adenopatie dureroasă.
- Erupție cutanată: începe adesea în zona genitală sau anală, apoi se poate extinde pe restul corpului.
- Leziuni cutanate: evoluează de la pete roșii la vezicule, pustule și, în final, cruste.
La nivel genital, simptomele pot fi confundate cu boli cu transmitere sexuală precum:
- Herpes genital.
- Sifilis (chancre).
- Chlamydia sau gonoree (dureri și secreții).
Semne care ar trebui să ridice suspiciuni:
- Leziuni dureroase apărute brusc în zona genitală.
- Febră asociată cu erupții cutanate.
- Umflarea ganglionilor inghinali.
- Dureri rectale sau secreții anale neobișnuite.
Cauzele și factorii de risc ai transmiterii sexuale
Transmiterea sexuală a virusului monkeypox este legată direct de contactul intim și schimbul de fluide. În timpul actului sexual, riscul este crescut prin contact direct cu leziunile pielii și mucoaselor.
Cauze principale ale transmiterii:
- Contact sexual neprotejat cu o persoană infectată.
- Prezența leziunilor active pe piele sau mucoase.
- Parteneri multipli și lipsa screening-ului pentru boli cu transmitere sexuală.
Factori de risc:
- Raporturi sexuale ocazionale sau în rețele cu transmitere rapidă a infecțiilor.
- Lipsa utilizării prezervativului.
- Coinfecția cu HIV sau alte BTS-uri, care scad imunitatea.
- Participarea la evenimente sexuale de grup.
De remarcat că prezervativul nu oferă protecție completă, deoarece virusul se poate transmite și prin contact piele pe piele, atunci când există leziuni vizibile sau chiar microscopice.
Diagnostic și metode de confirmare medicală
Diagnosticul infecției cu virusul monkeypox transmis sexual nu este simplu. Simptomele se pot confunda cu alte boli, ceea ce întârzie tratamentul.
Etapele diagnosticului:
- Examinarea clinică: medicul observă leziunile și întreabă despre istoricul sexual recent.
- Teste de laborator: recoltarea lichidului din leziuni sau probe de sânge pentru PCR (detecția ADN-ului viral).
- Analize suplimentare: excluderea altor BTS-uri prin teste pentru sifilis, HIV, chlamydia, gonoree.
Dificultăți de diagnostic:
- Leziunile pot semăna cu herpesul genital.
- Simptomele inițiale sunt nespecifice.
- Unele persoane pot fi asimptomatice, dar totuși contagioase.
Recomandări pentru cei care suspectează infecția:
- Prezentare rapidă la dermatolog sau medic infecționist.
- Evitarea contactului sexual până la confirmarea diagnosticului.
- Informarea partenerilor sexuali recenți pentru prevenirea răspândirii.
Tratament și opțiuni de gestionare a bolii
În prezent, nu există un tratament specific 100% eficient pentru monkeypox, dar există terapii care reduc severitatea și complicațiile.
Opțiuni de tratament:
- Îngrijire simptomatică: antitermice pentru febră, antiinflamatoare pentru dureri, creme calmante pentru leziuni.
- Antivirale: medicamente precum tecovirimat (aprobat în anumite țări) pot fi utilizate în cazuri severe.
- Izolare și repaus: pacientul trebuie să evite contactul apropiat până la vindecarea completă a leziunilor.
- Îngrijire locală: igienă riguroasă, pansamente sterile pentru leziunile deschise, evitarea scărpinatului.
Situații care necesită spitalizare:
- Forme severe la persoane imunodeprimate.
- Leziuni extinse sau suprainfectate bacterian.
- Simptome respiratorii sau neurologice.
De asemenea, vaccinurile împotriva variolei oferă o protecție parțială și pot fi recomandate ca măsură de prevenție în comunitățile cu risc crescut.
Măsuri de prevenție și protecție în context sexual
Prevenția rămâne cea mai eficientă strategie împotriva infecției cu virusul monkeypox transmis sexual.
Măsuri esențiale:
- Evitarea contactelor sexuale în timpul simptomelor sau când partenerul are leziuni suspecte.
- Utilizarea prezervativului, chiar dacă nu oferă protecție totală.
- Limitarea numărului de parteneri sexuali.
- Participarea la programe de screening pentru BTS-uri.
- Informarea și educația sexuală corectă.
Pentru comunitățile cu risc crescut:
- Vaccinare preventivă acolo unde este disponibilă.
- Campanii de conștientizare despre transmiterea bolii.
- Crearea unor rețele de suport medical și psihologic pentru persoanele infectate.
Infecția cu virusul monkeypox transmis sexual este o realitate medicală tot mai prezentă. Deși nu este o boală nouă, modul de transmitere a adus-o în prim-planul sănătății publice. Simptomele pot fi ușor confundate cu alte boli cu transmitere sexuală, iar diagnosticarea rapidă este esențială pentru a limita complicațiile.
Tratamentul se concentrează pe reducerea simptomelor și prevenirea răspândirii. Educația sexuală, utilizarea prezervativului și limitarea contactelor riscante sunt pași importanți pentru prevenție.
Este important ca fiecare persoană activă sexual să fie atentă la semnele timpurii și să consulte un specialist la primele suspiciuni. Doar informarea corectă și responsabilitatea personală pot limita răspândirea acestei infecții. Dacă ai dubii sau simptome, cel mai bine este să discuți cu un medic și să eviți autodiagnosticarea.
